Dupa ce vizionati acest filmulet am sa va rog sa va puneti intrebarea de mai sus.
Oamenii se intreaba asta mai ales cand vad un om de succes facand acest gest.
Dar sa analizam: Viata noastra este ca o scara pe care , atunci cand incepem sa urcam, vedem doar capatul, acolo unde vrem sa ajungem. Sunt doua variante de parcurs aceasta cale si in ambele cazuri ajungem in punctul in care suntem tentati sa facem acest gest necugetat. Urcam pana la mijloc si apoi ne uitam in urma , ni se face frica unde am ajuns si realizam ce responsabilitate mare avem atunci cand ajungem in varf. Ne este frica de povara de la jumatatea drumului, chiar daca ceilalti sunt undeva jos si ne privesc cu admiratie. Nu mai avem puterea de a urca mai sus si prea mult orgoliu de a cobora. Si atunci...ne aruncam in gol.
A doua varianta ar fi sa ajungem in varf , sa fim in cel mai inalt punct al carierei si neavand unde ne mai duce (coborarea ar fi prea rusinoasa pentru un asemenea individ) ...ne aruncam iarasi in gol, in loc sa asteptam momentul cand va veni avionul si putem din nou pasi pe un teren solid, spre a cunoaste alte frontiere.
Povara reusitei poate fi uneori greu de suportat ca si povara insuccesului. Intotdeauna cand ne stabilim un tel acesta sa fie intodeauna tangibil , iar atunci cand am reusit , sa ne punem din nou un tel mai inalt, dar la fel de realist. Numai asa putem progresa. Daca stacheta noastra e prea sus nu ne putem motiva prin autodepasire.
Sa alergam in cursa vietii ca un cal cu ochelari si sa avem intodeauna in vizor SOSIREA fara sa ne pese daca altii alearga mai repede sau mai incet ca noi. Un acrobat pe sarma care se uita in jos cu siguranta se va dezechilibra. Dar pentru reusita avem nevoie de TELURI.
Sa avem curajul sa privim spre tinta si sa luam decizii corectand greselile noastre inainte de a ne fi...fatale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu