Cati m-au cautat ?

duminică, 20 februarie 2011

Cei doi frati si sacii cu fasole

   A fost odata in timpuri stravechi, un imparat care avea o fata de maritat. El a dat sfoara in tara ca o va da acelui care va aduce PRIMUL un sac PLIN cu fasole pentru masa nuntii.
    In acel tinut erau 2 frati tineri care cultivau fasole pe campurile din jurul casei si care doreau sa se insoare cu fata imparatului. Ei umplura dis de dimineata fiecare cate un sac cu fasole si pornira la drum spre fata imparatului.
   Dupa un timp ajung la o padure foarte deasa si plina cu maracini. Mergand prin padure sacii celor doi frati se agatasera in maracini dar acestia nu au observat decat la iesirea din padure cand aveu sacii goliti pe jumatate. Legara sacii in locurile rupte de maracini, dar se gandira cum sa mearga in fata imparatului cu sacii pe jumatate goi, cand acesta le-a spus ca va da fata celui care va ajunge PRIMUL cu un sac de fasole PLIN. Fratele cel mic se hotara sa merga la imparat si cu jumatate de sac, doar pentru a ajunge primul, pe cand fratele cel mare se intoarse pe drumul pe care a venit pentru a strange boabele de fasole pierdute, chiar daca risca sa ajunga mai tarziu, macar sa aiba sacul plin cu boabe de fasole.
     Zis si facut, ambii fratii isi urmara fiecare decizia personala pe care o luasera asumandu-si fiecare un alt risc. Fratele cel mic ajunge primul fata il indragi pe loc, dar imparatul nu a vrut sa ii dea fata pentru ca nu venise cu sacul plin cu fasole asa cum a fost intelegerea. Fata indragostita de fratele cel mic insista sa se marite, chiar daca mancarea va fi pe jumatate, fericirea ei va fi intreaga. Imparatul induiosat , accepta dorinta fetei si facura nunta. Cand nunta era pe sfarsite a sosit si fratele cel mare cu sacul plin de fasole. Era prea tarziu, fratele lui mai mic era deja casatorit cu fata imparatului. Nu s-a mai putut face nimic. Dupa o saptamana se hotarara sa plece inapoi acasa : fratele cel mic razand si bucurandu-se cu proaspata lui sotie, iar fratele cel mare carand sacul de fasole cel plin si greu in spate.
   Ajung cei trei la padure pe inserat , dar fiindu-le frica sa nu se rataceasca in padure fratele cel mare le propune sa inopteze langa padure si sa isi continue drumul dimineata. Atunci fratele cel mic le spuse:
     -Stati linistiti, nu ne ratacim , pentru ca boabele de fasole pe care le-am pierdut saptamana trecuta, acum au rasarit si au crescut vrejii de fasole si ne tinem de iei, rand pe rand pana iesim din padure si nu ne ratacim.
   Astfel cei trei reusisera sa treaca prin padure si sa ajunga cu bine acasa fara sa se rataceasca , cu toate ca fratele cel mic bucuros si odihnit cu tanara sotie, iar fratele cel mare epuizat dupa ce a carat inapoi acasa sacul cu fasole, cei doi frati nu erau la fel de implinit.
MORALA:
       Uneori lucrurile pe care avem impresia ca le pierdem daca nu ne oprim din drum, pentru a le acorda importanta, ne pot ajuta mai tarziu. Pastrand in minte scopul, detaliile pe care le scapam pot rodi si ne vor ajuta in viata atunci cand ne asteptam mai putin. Cea ce la prima vedere  pare un avantaj in fata celorlalti , poate deveni mai tarziu o mare povara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu